Richard Wurmbrand - o biografie
Declaratia Domnului Iftene Pop, Doctor in Drept International, privind Situatia Juridica a Basarabiei
Sub aspect juridic – respectiv al normelor de drept international valabile in vremea acapararii teritoriilor romanesti din partile Moldovei de catre Imperiul Tarist, re-amintim:
In 1812, primul moment al rapirii Basarabiei de catre Rusia, Moldova era stat sub suzeranitatea Turciei, nu sub suveranitatea acesteia. Turcia era obligata de o astfel de institutie si s-a angajat si direct, in scris, prin capitulatii, sa nu cedeze nici un petec din pamantul Moldovei.
In 1856 (o parte) si (in totalitate) in 1918, de buna voie, in virtutea dreptului natural de neam, al dreptului istoric si a celui de autodeterminare proclamat de comunitatea internationala de atunci, in frunte cu SUA (Willson), Basarabia (estul – Moldovei) s-a re-unit pe vecie cu Romania, tara mama.
In 28 iunie 1940, ca urmare a Pactului nazisto – bolsevic Ribentrop – Molotov, Basarabia a fost din nou rupta din trupul Romaniei, rapt repetat si in 1944. Nici Polonia, nici cele trei Tari Baltice, nici Romania – state invadate sau stirbite teritorial prin acest Pact, ca si democratiile occidentale, nu numai ca nu l-au recunoscut, dar l-au declarat nul si neavenit ab initio.
Insusi Sovietul Suprem al URSS, in 1989, a calificat Pactul Ribentrop – Molotov nul si neavenit din chiar momentul incheierii sale. Acest gen de nulitate inseamna ca nicicand in istorie un asemenea „acord” n-a intrat si n-a facut parte din Universul Dreptului, avand din geneza sa un caracter de nevalabilitate juridica absoluta. Nici tratatul de la Paris din 1947 nu-l putea relua, caci licitul veritabil nu poate include, din principiu, ilicitul. Acest tratat a fost rezultatul unui raport de forta, nu de drept.
Declaratia de independenta fata de URSS a Republicii Moldova din 28 august 1991 si recunoasterea sa de catre guvernul roman a doua zi au reamintit expres si solemn dezmembrarea ilegala a Romaniei in 1940, recunoasterea noastra subliniind ca independenta respectiva este un pas spre refacerea unitatii natiunii romane, rupta de imperiul raului.
Deasupra tuturor altor considerente legale pozitive, dreptul natural revigorat dupa razboiul doi mondial si dupa caderea comunismului – si, mai ales, eterna lui prezenta in firea lucrurilor si-a lumii – face ca unitatea unei natiuni sa nu fie subordonata unui tratat, pact sau conventie impusa prin forta. Dreptul la lichidarea divizarii unui popor, atunci cand s-a facut prin crima, este imuabil, indestructibil si imprescriptibil.
Noul raport de forte in care ne gasim, complet diferit de cel din 1812 si 1940, creaza conditii favorabile pentru apropierea populatiei romanesti din Republica Moldova de Romania si Europa, pana la reunificare, prin extinderea valorilor democratice si de securitate spre Rasarit.
