Cui i-e frica de Richard Wurmbrand?

de Alin Cristea

In acest moment istoric de emergenta (miraculoasa) a valorilor morale, rolul de indrumatori pe cararile suferintelor lui Richard Wurmbrand, dar si ale poporului român, a revenit, in mod fericit, unor oameni al caror prestigiu ii deranjeaza enorm pe cei care ar dori, din diferite motive, sa treaca rapid de acest “moment al adevarului”. Documentarul despre Richard Wurmbrand a fost realizat de Lucia Hossu Longin, renumita pentru Memorialul durerii (peste 100 de episoade), iar sustinatorul lui a fost Stejarel Olaru, directorul executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, care, desi un sondaj recent care arata ca doar 8% dintre români mai sunt interesati de subiectul “comunismul in România”, considera ca “daca e nevoie de 5% ca sa intri in Parlament, 8% ramâne un procent incurajator”. La sfirsitul campaniei Mari Români Stejarel Olaru considera ca situarea lui Richard Wurmbrand pe locul 5 arata ca se impune in România un proces al comunismului.

Iata mai jos citeva mentiuni care arata larga recunoastere a personalitatii celui pe care Stejarel Olaru il prezenta ca “un mare român, cunoscut de intreaga planeta”. 

Adrian Niculescu, in Observator cultural, Nr. 133, 10 - 16 septembrie 2002, il mentioneaza pe Richard Wurmbrand, ca fiind “poate cel mai tulburator marturisitor al ‘gulag’-ului românesc, pe care l-a facut integral (1948-1964), o fala a exilului nostru, recunoscut in intreaga lume”.

Romeo-Valentin Musca, cel pe care Liviu Antonesei il semnaleaza in Timpul, Nr. 7-8, iulie-august 2006, ca fiind unul dintre cei mai scoliti teologi români, cu “studii complete de teologie in Universitati ortodoxe, catolice si protestante”, atingând nivelul postdoctoral, il mentioneaza pe Richard Wurmbrand, in cartea sa Ortodoxia mioritica. Crestinismul valah, de la gotul Ulfila la evreul Wurmbrand (Editura Pallas, Focsani, 2006), ca fiind “cel mai celebru teolog român peste hotare” (p. 86). 

“Inzestrat cu o forta spirituala exceptionala”, Richard Wurmbrand este o “marcanta figura de misionar crestin” si “duhovnic atipic”, dupa cum spune Dinu Gherman in Steaua, Nr. 1-2 / 2005, adaugând: “Cu Dumnezeu in subterana lasa impresia de Pateric”.

In august, Formula AS a publicat din nou un interviu cu Richard Wurmbrand din 1992, Sânziana Pop exprimâdu-si fara nici o retinere admiratia fata de un astfel de om: “Niciodata, in viata mea, eu nu am auzit vreun preot vorbind cu atâta ardoare despre Cristos. (…) Intruchiparea bunatatii extreme, a tolerantei, a adevaratei iubiri. Dar si un militant al credintei crestine, care si-a pus viata in pericol, pentru a face ca invatatura lui Cristos sa ajunga acolo unde era asteptata: in Muntii Chinei sau in deserturile Saharei.” 

Marturiile despre Richard Wurmbrand sunt destul de numeroase pentru cei care doresc sa afle cine a fost si ce a facut, de ce a ajuns asa celebru. Inca in 1966 Mircea Eliade aude despre Richard Wurmbrand si consemneaza in Jurnalul sau (vol. I, Editura Humanitas, 1993, p. 556): “Aflu de la B.C. ca un pastor luteran, Richard Wurmbrand, tocmai a sosit din România. (…) B. imi spune ca este un soi de sfântul Pavel. Evreu convertit care crede asa cum se credea in vremea persecutiilor. Zece ani de inchisoare. Torturat (se vad inca urmele ranilor sale), pe deasupra tuberculos, supravietuieste printr-un soi de miracol. (…) Este un predicator inspirat, clocotitor.”

In Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt scrie: “Despre Wurmbrand nu stiu si n-am aflat decât lucruri foarte bune”. Referinta are urmatorii parametri: Gherla, 1964. 

In episodul 124 al Memorialului Durerii, intitulat “Daca zidurile ar putea vorbi”, dedicat lui Richard Wurbrand, Pr. Tertulian Langa, un alt martir al credintei, spune: “Wurmbrand vorbea cu o simplitate extrema. De la cel mai inalt nivel de intelegere teologica la cea mai simpla modalitate de exprimare. Asta era talentul lui: simplitatea exprimarii celor mai ametitoare adevaruri pe care le spunea, incit iti facea impresia ca-i al tau ceea ce iti spune. Nu te punea la efort sa intelegi gândirea lui, ci ti-o facea sa fie a ta, iti comunica adevarul pe care il traia el. Dar in cuvinte atât de simple, incât nu ti-l punea departe, ci iti vorbea din interior.”

In acelasi documentar, Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care a petrecut 21 de ani in puscariile comuniste, are doar cuvinte de apreciere: “Avea un intelect foarte subtil. Şi avea o credinta puternica. Spre deosebire de intelectuali, care au intotdeauna dubii, el nu avea nici un dubiu. Adica, si credea, si intelegea si mintea lui era cotropita de aceasta credinta.” 

Pr. Cornel Cadar, purtator de cuvint al Episcopiei Romano-Catolice din Iasi, intr-o scrisoare (Nr. 32/31.08.2005) trimisa directorului unui ziar din Iasi, afirma fara echivoc ca “Richard Wurmbrand este o persoana respectabila care a facut multi ani de inchisoare si a denuntat atrocitatile si suferintele oamenilor nevinovati”.

Preotul reformat Ferenc Visky, tovaras de suferinta al lui Richard Wurmbrand la Gherla, elogiaza, in cartea sa “70 de amintiri despre puscarie si prietenie”, curajul si credinta prietenului sau: “Am constatat la Richard si la sotia lui un curaj necunoscut mie pâna atunci, curaj care nu putea veni decât de undeva, de Sus. Nu si-au precupetit trupul si sângele, ba chiar n-au avut alte gânduri decât sa-si duca la bun sfârsit alergarea despre care a scris Apostolul Pavel.” 

Cine este Richard Wurmbrand? A te intreba e bine, a nu cauta raspunsul e rau. Cu câteva zile inainte de finala campaniei Mari Români, o persoana necunoscuta, dar dornica de conversatie, m-a contactat pe Yahoo Messenger: “Cine-i domnle Wurmbrandt asta? N-am auzit niciodata de el. Şi am inteles ca a câstigat impotriva lui Eminescu?”

Am raspuns n-ar trebui sa ne exprimam opinii despre ceva ce nu cunoastem. Cum sa comparam pe Eminescu sau pe oricare alt Mare Român cu cineva despre care… nu am auzit niciodata de el? Ca sa adaug si o alta fateta, un amic spunea ca ii este rusine ca nu stie nimic despre acest Richard Wurmbrand care a fost votat in primii 10. 

Inainte de episodul final, site-ul Mari Români il prezenta pe Richard Wurmbrand pe primul loc, urcând de pe locul doi dupa dezbaterea Eminescu-Wurmbrand. Florin Iaru, prezentator Mari Români, declara in PRO TV Magazin, Nr. 42, 20-26 octombrie 2006: “In editia ‘Eminescu versus Wurmbrand’ s-au inregistrat 19.000 de voturi in doua ore. Mai mult decit s-a votat in toata campania din Anglia.” Pe site-ul TVR gasim si precizarea ca dintre acestea, 17.000 au fost numai pentru Mihai Eminescu si Richard Wurmbrand.  Daca in doar 2 ore Richard Wurmbrand a adunat 9.000 de voturi, cum se face ca in toata perioada verii, a toamnei si a emisiunii finale din 21 octombrie totalul a fost de doar cca 47.000 de voturi?

Adrian Cioroianu (pseudosustinatorul lui Ion Antonescu) a declarat ca pastorul Wurmbrand va fi câstigatorul de jure al proiectului de televiziune Mari Români, “mai ales daca nu se claseaza in primii trei”. Este de folos sa citam aprecierile sale in continuare: 

“Da, Wurmbrand a facut o figura notabila. Anonim alaltaieri, azi e al 5-lea dintre românii tuturor timpurilor. Nota bene: si inca n-am aflat tot! Unii au sarit ca arsi când am spus, in ultima editie a show-ului, ca România nu-l poate exporta lumii pe R.W. In 1995, când am ajuns in Canada, cartea Cu Isus in subterana a pastorului Wurmbrand (editia franceza) era considerata clasica; la Bucuresti abia daca fusese tradusa. Asadar, poti exporta ceva ce nu ai? Cum putem noi propune lumii o figura care e mai cunoscuta in lume decât la noi? Celor infierbântati, care au parasit profesionismul pentru partizanat, le propun alta perspectiva: tot ce putem face pentru R.W. este, dimpotriva, sa-l importam - in speranta ca vom accepta mai lesne destinul lui. Destin care a fost cu de toate." (Dilema veche, Nr. 144, 27 octombrie – 2 noiembrie 2006)

Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa a facut afirmatii revelatoare, in finalul documentarului “Daca zidurile ar putea vorbi”, despre activitatea organizatiei internationale The Voice of the Martyrs, intemeiata de Richard Wurmbrand: “Era foarte larg in ajutoarele pe care le dadea. El avea o organizatie foarte puternica, cu ramuri in toata lumea. Primea informatii de persecutie a crestinilor in China sau in Coreea sau oriunde, avea peste tot oameni care furnizau informatii si el publica pe vremea aceea o revista, Vocea Martirilor, in care prezenta toate aceste cazuri. Niciodata el nu a facut distinctie, sa zicem, intre ortodocsi si protestanti, intre catolici si protestanti, pe toti ii apara deopotriva, pe toti ii publica in listele lui de detinuti, si pentru toti intervenea la autoritatile americane, pentru ca avea o anumita audienta. Pentru toti intervenea, adica nu a existat niciodata sa nu ajute in mod egal, si pe unii si pe altii. Asta mi-a placut la el.” 

Mihai Wurmbrand, fiul pastorului Wurmbrand, spunea, cu demnitate si caldura: “Tatal meu a crezut intotdeauna ca innoirea omenirii sau a unei societati, sau a unei tari, incepe de la reinnoirea proprie a fiecarui om, a inimii sale. Fiecare om trebuie sa-si dea seama ca e pe aceast pamânt invitat si intr-o zi va fi invitat sa plece de pe acest pamânt. Este o existenta efemera si in aceasta existenta efemera cel mai important mesaj pentru fiecare dintre noi este relatia noastra vesnica cu Creatorul acestui univers. In memoria tatalui meu incerc sa-i incurajez pe toti crestinii, din România mai ales, sa urmeze exemplul tatalui meu: sa mearga fara compromisuri pâna la capat. Tatal meu nu s-a gândit vreodata: trebuie sa-mi pastrez pozitia sau trebuie sa ma feresc pentru ca am o familie. Fara compromis de fiecare data a mers drept inainte.”

Richard Wurmbrand stia cât de cunoscut este, in România si in toata lumea. Insa in mod constant el a avut constiinta marturisirii lui Cristos, acea atitudine surprinsa la inceputul Evangheliei lui Ioan: “A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, sa marturiseasca despre Lumina, pentru ca toti sa creada prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit sa marturiseasca despre Lumina.” 

Dumnezeu si patria au fost coordonate esentiale pentru Richard Wurmbrand. In marturia sa din 1966 din SUA el spunea, aratând cele 18 cicatrici: “Eu nu ma laud cu aceste semne, va arat doar trupul torturat al tarii mele, al patriei tatalui meu, al bisericii mele care apeleaza la crestinii americani si la toti oamenii liberi din America sa se gândeasca la trupul nostru torturat si nu va cerem sa ne ajutati. Va rugam un singur lucru: nu-i ajutati pe asupritorii nostri, nu-i laudati, nu puteti fi crestini si sa laudati pe inchizitorii crestinismului.”

Iar documentarul Luciei Hossu Longin se incheie cu urmatoarele cuvinte: "In anul acela Occidentul nu era pregatit pentru mesajul lui Wurmbrand. Rapoartele oficiale ale liderilor religiosi din Est si din Vest erau intr-o consonanta perfecta: religia n-a fost opresata in lagarul comunist. Wurmbrand, cu depozitia sa, care a avut efectul unui uragan, a deschis ochii lumii libere asupra milioanelor de crestini prigoniti dincolo de Cortina de Fier. Prestigiosul jurnal britanic The Guardian spunea ca Wurmbrand a schimbat pentru totdeauna perceptia crestinismului occidental asupra regimurilor comuniste. […] Cartile si predicile pastorului Wurmbrand, vorbind in numele atâtor martiri, sunt o piesa redutabila intr-un proces al comunismului.” 

Cine l-a pe votat Richard Wurmbrand? L-au votat cei care s-au regasit pe tarâmul credintei si al dragostei de tara, familiile martirilor anticomunisti din toate confesiunile crestine, cei care au aflat, intr-un fel sau altul, despre curajul si caracterul cu totul exceptional al acestui “Apostol al inchisorilor”, cum a fost numit de curând  in paginile unui cunoscut cotidian. Mii de români s-au simtit reprezentati de acest simbol al luptei anticomuniste si promotor al valorilor crestine. Acestia l-au votat pe Wurmbrand cu constiinta faptului ca adevaratul dezastru al societatii noastre nu e sa fi petrecut multi ani, prea multi, in spatiul concentrationar al Epocii de Aur, ci sa nu fi invatat nimic din asta.

^sus |